marți, 8 decembrie 2015

Amintiri de ieri...

Deobicei, o poveste începe cu "A fost odată ca niciodată...". Povestea mea începe cu... "A fost astăzi". Recomand citirea articolului pe următoarea piesa:




A fost astăzi o zi dar nu ca toate celelalte... Am băut o cafea fierbinte, puţin dulce, în timp ce priveam împrejurimile. Linişte... Pur şi simplu o linişte mormântală... Banca rece îmi dă fiori... Rece ca acel cavou din poeziile lui Bacovia. Văd din stânga o umbră de student cu mâna la ureche, desigur cu un telefon în mână. Cam în aşa ceva ne omorâm noi zilele. Telefoane... "Mâine am examen..." aud de la el şi cam atât deoarece se îndepărtează. Cam asta ne freacă nouă zilele. Examene peste examene, colocvii, teste, care ne strică tot cheful de viaţă câteodată. Ce-i drept, când vezi că-i gata sesiunea şi mai eşti si integralist, după ce dormi vreo trei zile, începi să te bucuri şi să te simţi cu adevărat uşurat.

"Fată! Mâine avem teză! Ai învăţat ceva?" aud două eleve care trec pe lângă mine. Ce frumoase erau vremurile din liceu când aveai câte un test, două sau trei teze, absenţe nenumărate, ore de la 8 la 12,13,14. Ţi se parea greu şi abia aşteptai să scapi. Aveai o grămadă de teme dar când te întrebau ai tăi, tu nu aveai nimic de scris şi învăţat chiar şi cu trei zile înainte de BAC.

Câte amintiri îţi pot trece prin cap în 30 de minute în care pur şi simplu savurezi o cafea... Mi-a plăcut să-mi amintesc câteva frânturi şi să observ câtă linişte poate fi într-o zi friguroasă în care doar eu stau pe banca rece şi îmi beau cafeaua. Si-am pus punct.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu