marți, 8 decembrie 2015

O persoană...

O persoană simplă poate,
Sau cu vorbe complicate?
Am gândit de la distanţă,
Din greşeală cu speranţă
Că poate o voi cunoaşte...

Uit persoana ceva zile,
Am în cap numai fosile,
Provocate de probleme,
De examene şi teme!

Mai trec vreo două trei zile,
Vad ceva-n comun... e bine!
O privesc din nou mai bine,
Râde, dar ceva nu ţine...

Sunt tot mai curios din fire
Cine-i oare, de ce-i bine?
Zâmbăreaţă tot mereu...
Oare-o fi vreun vis de-al meu?

Trei acorduri în surdină,
Fac persoana să mai vină
"Să întrebe ce nu-i bine?
Ce vor ăştia de la mine?"

Doua piese-atât au fost...
De acum vorbesc cu-un rost!
Imi zice că par ciudat,
Cam energic, "apucat"!

Mai rămâne-o piesă albă,
Cam nebună zicem noi...
O legăm şi o descriem,
O cântăm doar cum vrem noi.

O cunosc de ceva zile...
E energică din fire,
De încredere o văd
Dar nu pot să mă arăt!

Văd în ea doar lucruri bune,
"Suflet de copil" îi spune!
Fotogenică din fire
Şi glumeaţă în neştire!

Robert Halus - "O persoană..."
8 Decembrie 2015




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu